Tokyo Rumania Go Koza

Blog

view:  full / summary

un motan vagabond in tokyo -capitolul 5

Posted by tokyorumaniagokoza on February 3, 2010 at 1:15 AM Comments comments (5)

5

Am furat pește mic proaspat la piața. Îmi l-am băgat în gură și am fugit cât mai repede spre pădure mică. Mă gândeam că pot mânca pește liniștit. Dar nu am putut pentru că o cioară a venit la mine. Ținta ei era peștele meu. La început am ignorat-o dar la un moment dat mai 3 ciori au venit. 4 ciori VS 1 motan nu este drept? Oricum lupta a început.

Atacul lui Roja -------cioara1 a evitat !

Atacul lui cioara 1 --- paguba pe coada lui Roja !

Atacul lui cioara 2 --- paguba pe piciorul lui Roja !

Atacul lui cioara 3 --- paguba serioasă pe spatele lui Roja !

Atacul lui cioara 4 --- paguba pe urechea lui Roja !

M-am simtit că parcă eu sunt soldat izolat infrânt. Sunt rănit și pește a pierdut. Vreau să mă răzbun pe ciorii dar cum? Toate ciorile sunt atât de negru și arată același. Nu cred că pot să cunosc 4 ciorile care m-au atacat.

Trebuie să admit că ciori sunt admirabile.

Încă nu pot să mănânc și m-am luptat așa că mi s-a facut foame mai mult.

 

                                                         va continua

 

?ntrebarea1

Posted by tokyorumaniagokoza on January 29, 2010 at 8:19 AM Comments comments (2)

Scrieți părerea dvs!

Întrebarea este

 

"Ce ați face dacă ați fi bogat?"

(dacă sunteți bogat, intrebarea este "Ce ați face dacă ați fi sărac?")

poveste un motan vagabond ?n Tokyo-Capitolul4

Posted by tokyorumaniagokoza on January 20, 2010 at 9:17 PM Comments comments (2)

4

 

Așa sunt vagabond. Stăpânii mei erau amabili și mi-a plăcut de ei. Dar am ales viața liberă. „Am ales viața liberă” sună frumos, dar de fapt, când mă gândesc că voi sufăr de frică și foame de acum înainte, asta mă face melancolic.

 

Iar sunt optimist. Chiar dacă mor de foame, pot să rod ceva dacă mă duc la bucaterie restaurantului. Știu că multe resturi ies de la bucătăriile restaurantelor. Se afla multe restaurante mulținațional în Tokyo, așa că pot mânca mâncăruri japoneze, chineze, italiene,franceze, spaniole și românești (din păcate deocamdată nu se afla multe restaurante românești în Tokyo) așa mai departe. Dacă ghidul Michelin vrea să știe care restaurantele sunt bune pe aici, întreabă mă, cred că este cel mai bun mod.

 

Nu regret că am devenit vagabond din nou, dar apropo, cum va fi când mor singur eu? Va fi ușor și simplu. Cred că cineva, funcționar public mă ar găsi pe strada sau undeva, și mă ar pune în punga de gunoi. Asta e tot. Dacă mor când am stăpânii, ei se vor întrista de moartea mea și poate că vor cumpăra piatră de mormânt pentru mine.Nu știu care este mai fericit fiindcă după ce am murit, nu pot să mă șimt nimic. Dar poate că ar fi bucuros dacă cineva se întristează până la lacrimi pentru mine.

 

Hai, hai, acum ce să fac? Sunt atât de liber și pot să fac orice! Mi-e foame puțin, îmi vine să fur pește mare...

Va continua

poveste un motan vagabond ?n Tokyo - Capitolul 3

Posted by tokyorumaniagokoza on January 15, 2010 at 9:30 PM Comments comments (7)

3

Căpătând proprietarii, casa și numele, eram destul de multumit. Toata ziua am putut să stau în casa caldă, nu mor de foame și proprietarii mei erau amabili. Ei nu încearcă să mă îmbrace ceva, nu vor să-mi pună zgardă. De fapt eram interesat puțin să port zgarda dragută iar acum mi-e frică puțin de ea pentru o cauză. Este vorba când eram mai mic și vagabond.

Într-o zi, pe strada, îl văzusem pe un motan mare care purtase zgarda care arătase prea mică pentru el. Așa că îl întrebasem ”de ce porți zgarda așa de strâmt?” Răspunsese ”Când eram foarte mic, proprietarul meu mi-a pus zgarda aceasta. Dar câteva zile mai târziu, el brusc s-a pierdut. Nu avem face! Am devenit vagabond. Și am crescut din ce în ce mai mare, zgarda s-a făcut prea mică. Dar nu pot să-o scot, uneori nu pot respira bine!” Deci mi-e frică de zgardă.

Viața mea era pașnică până când s-a întâmplat o problemă. Căutam obiecte sau locuri să-mi ascut unghiile mele. Da, canapea e buna. Mi-am ascțit unghiile pe canapea, imediat soția a venit la mine și mi-a strigat ”Roja! Nu!” Tsk! Nu știam că pe canapea, ascțire este interzis. Pai pe jacheta piele este ok? Am făcut ascțire pe jacheta piele, soția a țipat ” Roja! Nu!!” Atunci cum e tapet? Am făcut pe tapet, mi-a spus ” Roja! Nu!” E de ajuns! Sau numele meu nou este Rojanu?

Am încercat pe canapea din nou, iar data asta am făcut ascuțire foarte liniștit ca să nu mă găsească ea. Dar ea s-a uitat la mine cu privirea rece. Lingând dosul mâinilor mele, m-am prefăcut să nu am făcut nimic. Și când am încercat să mă depărtez acolo, încet mi-a spus ” Roja,Nu”

M-am saturat. M-am gândit că dacă nu aș putea să fac ce vreau, ar fi mai bine să fiu vagabond.

M-am hotărît să devin vagabond din nou.

 

Va continua

poveste un motan vagabond ?n Tokyo- Capitolul 2

Posted by tokyorumaniagokoza on January 10, 2010 at 1:38 PM Comments comments (1)

2

 

 Acum eu nu mai sunt vagabond. Când noua proprietara a mea și eu am sosit acasa, un domn s-a apropiat de mine. Cred că el este soțul ei. Mi-a spus „kawaii”(dragut) uitându-se la mine.

Apropo, îmi amintesc ceva despre cuvântul „kawaii”.

Într-o zi, când mă plimbam pe strada, niște oameni vorbeau ceva cu plăcere. Ei spuneau kawaii vazând copii draguți. Eram de acord, copiii erau foarte draguți.

Într-o alta zi, am vazut că niște liceene spuneau „Uite omul de acolo! Este kawaii”aratând cu degetul spre omul  gras și foarte chel, capul lui era ca și cum ar fi bar code.

Într-o alta zi, am văzut că doua fete într-un magazin de prăjituri, spuneau kawaii vazând plăjituri care se vând. Desigur, nu pot să intru în magazinul, datorita peretelui de sticla, dinafara am citit după forma buzelor. Sigur că ele au spus kawaii.

Atunci am înțeles că kawaii este cuvântul puternic. Se folosește pentru oameni, mâncăruri și obiecte. Oricum, soțul mi-a spus kawaii, crede că eu sunt dragut și cred că eu sunt binevenit.

 

După ce am sosit acasa, la un moment dat, am auzit că proprietari mei spuneau „Tom, Miki, Michael, Ciocola”așa mai departe. A, da, trebuie să discute care nume este mai potrivit pentru mine. Dati-mi un nume frumos! Nu-mi plac de numele Tama, Buchi, Shirokichi, sunt vechi și nu mai sunt la moda.

 

In ziua următoare, soțul s-a apropiat de mine și m-a chemat Roger. Roger? Mi se pare că m-au numit Roger. Hm..nu e nici bun, nici rău. Nu știu de ce m-au numit Roger.. dar...o clipă...Roger este ca și cum ar însemna România și Japonia (Ro-Ja). Okey, acum mi-a placut. Eu sunt Roja.

 

Va continua

 

 

am gasit idea de povestea aceasta de la Marius. Multumesc Marius.

un motan vagabond ?n Tokyo-1

Posted by tokyorumaniagokoza on December 30, 2009 at 11:04 AM Comments comments (4)

Poveste –”Un motan vagabond în Tokyo”

1

Sunt un motan. Îmi pare bine. Înca nu am numele. Sunt tânăr, drănguţ puţin și sunt vagabond.

Trăiesc în Tokyo. Acum doi ani, m-am mutat aici,Tokyo. Până m-am stabilit aici, a fost probleme.După cum știi, pisici au teritoriu propriu. Am câștigat teritoriu aici după o lupta. Dușmanul meu, adică fostul proprietar de teritoriu, a fost gras ca categorie grea,cu vocea oribilă,a arătat foarte tare. Dar am fost mai tare la lupta.

Câteodată îi întâlnesc pe oamenii vagabonzi. Cred că nu-și pot permite să ne dă mâncări, dar ei ne dă.

 

Într-o zi de iarna, m-am săturat de frig şi foame. Vroiam proprietarul meu care mă hrăneşte. Vroiam să stau în camera calda şi să mă dezmierd puţin cu oameni.

 

Apropo, câteodată oamenii amabili găsesc pisici vagabonzi şi le iau acasă să-le hrănească.

Oamenii amabili trebuie să creadă '' din întâmplare, am întâlnit-o pisică vagabondă pe strada '' dar de fapt nu este întâmplare.

Când noi vrem proprietari, căutam oamenii amabili şi bogaţi. Pe urmă arătam în faţa lor şi prefacem să fim cuminţi că ei să ne hrănească. Aşa cum noi găsim proprietarii nostri. Toţi cei care au găsit o pisică pe strada şi au hrănit-o au fost alesi de noi.

 

Am început să-l căut proprietarul meu. Pe strada am văzut o babă bine îmbracata. Ea a arătat să fie amabilă şi foarte bătrâna, peşte 80 de ani. Speranţa de viaţa a femeilor din Japonia este de 85 de ani. Am doi ani şi voi trai mai 10 ani. Deci voi pierde proprietarul meu 5 ani târziu. Ea va muri înainte de mine. Aşa că am renunţat-o.

Pe urmă am văzut un om care arăta bogat şi amabil dar el a acompaniat de un copil. Iarăşi l-am renunţat pentru că îi urăsc pe copii.

În sfârşit am văzut doamna potrivita ! Am arătat în faţa ei şi am prefăcut să fiu foarte cuminte şi căm mizer. La un moment dat SUCCES! Ea mă a ţinut şi mă a adus acasă.

 

Va continua

O Babă Originală

Posted by tokyorumaniagokoza on December 30, 2009 at 7:45 AM Comments comments (1)

''O BABĂ ORIGINALĂ'' (de Rodica Ojog Brasoveanu)

poți să citiți aici

http://www.scribd.com/doc/21798991/Brasoveanu-Rodica-Grasa-Si-Proasta

 

 

 

________________________________________________________________________

Este vorba despre doi barbaţi care încearcă să fure timbrele babei.

Personajele pricipale sunt Sile, George şi Amalia.

Ideea principală este Sile şi George încearcă să fure timbrele de la Amalia, dar cum ei fură? Planul lor va merge bine?

二人の男性が老女の切手を盗み出すお話です。主要登場人物はSile、George、そしてAmaliaです。主な構想はSileとGeorgeがAmaliaから切手を盗み出そうとするわけですが、どうやって盗み出すのか?SileとGeorgeの計画はうまくいくのか?

________________________________________________________________________

Ce se întâmplă 何が起こったのか(物語の概要)

1 ) Sile şi George au încercat să fure timbrele Amaliei care sunt în seiful din casa Amaliei şi sunt foarte scumpe şi rare. Amalia este mătuşa lui George.

SileとGeorgeはAmaliaの家の金庫の中にある、とても珍しくて高価な切手を盗もうと試みます。AmaliaはGeorgeの叔母です。

 

2 ) Amalia mereu stă acasă, rar iese. Ca Amalia să iasă, ei au pus în ziar rubrica decese un anunţ despre înmormântarea Amaliei.

Amaliaはいつも家にいて、めったに外出しません。Amaliaを外出させるために、SileとGeorgeはAmaliaの葬式についてを知らせるお悔やみの新聞記事を置きます。

 

3) Cât Amalia nu era acasă ieşind să vadă înmormântarea ei, Sile a furat timbrele folosind cheile şi ciful pe care i-l a dat George.

Amaliaが(新聞記事にあった偽の)彼女の葬式を見るために家を空けている間に、SIleはGeorgeからもらったカギと暗証番号を使って(金庫の中の)切ってを盗み出します。

 

4) Amalia bănuia că Sile este vinobat pentru că lipsea Sile în timp ce George şi Amalia erau la cimitir.

AmaliaはSIleが犯人ではないかと疑います、なぜならGeorgeとAmaliaが墓地にいたとき、Sileはいなかったからです。

 

5) Ca să ştie care este un vinobat, Amalia i-a dat lui Sile cifrul greşit dar seiful s-a deschis de Sile. Înseamnă că Sile deja ştiuse cifrul corect şi el este un vinobăt. George l-a ajutat.

Sile şi George i-au înapoiat timbrele, Amalia i-a iertat pe Sile şi George.

誰が犯人かを知るために、AmaliaはSileに偽の暗証番号を教えます(開かないはずの)金庫がSileによって開かれます。これは、Sileがすでに正しい金庫の暗証番号を知っていて、彼が犯人、そしてGeorgeが共犯であることを意味しています。

SileとGeorgeは切手をAmaliaへ返し、Amaliaは彼らを許します。

________________________________________________________________________

Parerea mea despre personaje 登場人物についての意見

 

●Cel mai interesant şi care mi-a plăcut este Amalia. Pentru că Amalia are un stil propria, nu se plictiseşte, nu se simte izolată. Vreau să devin baba asemenea ei.

最も興味深く、好きなのはAmalia。なぜならAmaliaは彼女自身のスタイルを持っていて、退屈や孤独を感じていないからです。Amaliaみたいな婆さんになりたいものだ。

 

●La început, am crezut că ea este prea generoasă, dar de fapt ea este o realistă. Chiar dacă poliţia arestează pe Sile şi George, nu e nici merit pentru ea. '' Să nu ne compromitem, rufele murdare se spală în familie'' este adevărat.

最初、Amaliaはあまりにも寛容すぎると思いましたが、実は彼女は現実主義者です。もし、警察がSileとGeorgeを逮捕したとしても、彼女にはなんのメリットもありません。'' Să nu ne compromitem, rufele murdare se spală în familie'' というのは正しいと思います。

 

 

●Dacă sunt Sile sau George, nu aş eşua până la sfârşit. Eu fur timbrele cu bine şi aş lua mulţi bani vâzând timbrele, aş înmulţi bani de zece sau o mie ori. Pe urmă i-aş da mai mulţi bani decât timbrele şi nişte porţelanuri care i-ar plac. Deci i-aş mărturisi '' scuzaţi-mă ,eu am furat timbrele.'' ( Dar dacă Amalia ar observă repede că timbrele s-a pierdut, nu aş putea să fac asta.)

もし私がSileかGeorgeだったら、最後まで失敗しないでしょう。私ならば切手をうまく盗んで、その切手を売って大金を手に入れ、お金を10倍か1000倍に増やします。次に切手よりも高いお金とAmaliaの気に入りそうな陶器を彼女に渡し、そして「私が切手を盗みました」と告白し、謝罪します(ただし、Amaliaが切手が消えていることにすばやく気付いてしまったら、このようなことはできませんがね)

Scrisoare catre domnul fost prim-ministru al Japoniei

Posted by tokyorumaniagokoza on December 25, 2009 at 10:42 AM Comments comments (5)

După cum ştiţi,  actualul prim- ministru al Japoniei este Dl. Hatoyama,  dar  sa nu uitam de  fostul prim-ministru. Dl. Aso Taro, celebru datorita.....

 

皆さんご存じのように、現在の日本の首相は鳩山さんですが、前首相の麻生太郎さんを忘れられません、麻生さんは有名でした、なぜかというと。。。。

 

 Scrisoare pentru Domnul fost-prim ministru al Japoniei:

 日本の前首相への手紙

 

Domnule fost prim-ministru,

前首相

 

Sunteţi faimos pentru că nu puteţi citi corect kanji. Toata lumea zice că nu aveţi inteligenţa pentru a citi corect kanji. Dar eu nu cred aşa. Cred că nu-i adevărat că nu puteţi citi corect kanji, eu cred ca Dvs  citiţi kanji greşit dinadins.

Atunci oameni mă vor intreba de ce.  

あなたは漢字を正しく読めないことで有名です。皆はあなたが漢字を正しく読むための知性がないのだと言いますが、私はそうは思いません。あなたは漢字が正しく読めないのではなく、漢字をわざと間違えて読んでいるのだと、私は思います。

それなら、「なぜ間違えて読むのか」と人は私に聞くでしょう。

 

Motivul, în acelaşi timp, mesajul domneavoastră pentru copii sau tineri, este aşa:

 それは以下の理由によるもので、それは同時に子供たちや若者へのメッセージでもあります。

 

 "Copiilor şi tinerilor, nu fiţi speriaţi de greşeală. Puteţi să deveniţi prim-ministru chiar dacă nu puteţi citi corect kanji. Cel mai important este că aveţi curajul şi dorinţa. "

“子供たち、そして若者たちよ、間違いを恐れてはいけない。漢字を正しく読めなくても、首相になることができるのだ。最も大切なこと、それは勇気と野望を持つことだ。

Rugămintea mea pentru dumneavoastră este mai jos. Sunteţi nu mai prim-ministru dar înca sunteţi un deputat. De acum înăinte, fiţi amabil să greşiţi la citire de kanji. Continuaţi să le daţi curaj copiilor şi tineriilor, vă rog!

私のお願いは次のとおりです。あなたはもはや首相ではありませんが、ひとりの議員です。今後もどうか漢字を読み間違えてください。子供や若者に、どうか勇気を与え続けてください。

Cu Stimă,

 Mieko Maezawa

 

C?nd m-am dus la Sinaia

Posted by tokyorumaniagokoza on December 20, 2009 at 10:43 AM Comments comments (5)

 

 Când m-am dus la Sinaia, dimineaţa am soşit la casă de bilete din Gara de Nord la 9:44. Iar am spus “Vă rog, un bilet pentru Sinaia plecare la 9:42.” Am crezut că în România trenul întârzie. Dar trenul n-a întârziat. Funcţionara s-a suparat:mad:. Dar am fost bucuros foarte mult, pentru că am ascultat şi am înţeles cuvintele “a plecat”.

Am ascultat şi am înţeles limba română! :D

 

 În trenul am intrat în vorbă cu barbat care se şedea vizavi de mine. Am întrebat “Câţi gări sunt până la Sinaia?”, dar a răspuns “I don’t understand Romanian. Please speak English.” A fost francez. M-am descurajat, şi n-am putut să-mi amintesc de limba engleză. Am putut să zic “I want  to go to Sinaia.”, dar n-am putut să zic “How many stations”, iar am zis “one, two, three, station...”, a înţeles. Şi am vorbit cu el puţin, dar am dormit imediat, pentru că nu pot să vorbesc limba engleză.

 În gara următoare o româncă a intrat şi a şezut lângă mine. Am stat de vorbă cu ea până la Sinaia. A fost foarte amabilă, şi m-am bucurat.

                                                                                           

de Takahashi

Continuarea povestirii ?Cadou de Craciun? (In varianta personala, de Mieko Maezawa)

Posted by tokyorumaniagokoza on December 20, 2009 at 7:17 AM Comments comments (10)

Continuarea povestirii “Cadou de Craciun” (In varianta personala, de Mieko Maezawa)

 

 

Am scris o continuare a povestirii “Cadou de Craciun' de Rodica Ojog-Brasoveanu'. După stiți, sfârșitul nu este foarte clar. Deci, puteti sa scrieți o continuare la ''continuare de Cadou de Craciun'' . O să facem o noua poveste și să vedem viitorul lui Cristian, Ramona si Carmen (oops sa nu uitam despre tanti Lia). (Am să pun rezumatul povestirii “Cadou de Craciun” in curând...)

 Rodica Ojog Brasoveanuの「クリスマスの贈り物」という物語の続きを書きました。ご存じのように、この物語の結末は明快ではありません。ですから、「クリスマスの贈り物の続き」を書くことができます。新しく物語を作りましょう、そしてCristianとRamona、Carmenの行く末を見ましょう(Liaおばさんを忘れてしまいましたが)(近々、この「クリスマスの贈り物」のサマライズについてアップしますが、以下のURLで読めます)

 

 Poți să citiți

http://www.scribd.com/doc/21798991/Brasoveanu-Rodica-Grasa-Si-Proasta

 

......A doua zi dupa petrecere, Cristian a găsit plicul sub tastatura. El a văzut conținutul plicului și a înțeles că Ramona știe totul, totul despre brațara și legatura dintre Carmen și Cristian. Cristian s-a încurcat dar deocamdată s-a prefacut să fie liniștit. S-a gândit ce să facă. Ramona a arătat ca de obicei, nimic cu ea nu a fost diferit. Dar Cristian s-a gândit "in viitorul apropiat se poate că trebuie să-i spun totul....."

パーティーの2日後、Cristianはキーボードの下に封筒を見つけました。彼は封筒の中身を見て、Ramonaがすべて、ブレスレット、CristianとCarmenの関係について、すべてを知っているのだとわかりました。Cristianは狼狽しましたが、さしあたっては平静を装いました。彼はどうすべきか考えました。Ramonaはいつもどおり、何ひとつ変わった様子はありません。でもCristiamは近いうちに彼女にすべてを話したほうがよいと思いました。

 

Ziua urmatoare, când Cristian s-a întors acasa de la serviciu, Ramona nu era acasa. Toate camerele au fost întunecoase, nu a fost indicație oamenilor de loc. Cristian a aprins lumina in sufragerie și a găsit un bilet pe masă, in care scria:

''Trăiesc undeva departe de tine. Nu mă caută. Ramona''

Cristian a fost șocat. Nu a crezut că Ramona poate face așa de mare lucuru, ca il părăseste pe Cristian și trăiește singură, in alt loc. Cristian s-a gândit că se poate că Ramona i-a vorbit ceva lui Carmen, și a sunat-o pe Carmen, dar Carmen nu a răspuns. Aproape de miezul nopții Cristian a sunat-o din nou, dar degeaba.

後日、Cristianが仕事から家に戻ると、Ramonaは家にいませんでした。部屋すべてが暗く、人の気配がいっさいありません。Cristianは居間の電気をつけてテーブルの上にあるメモを見つけました。そのメモには「あなたから離れたどこかで生きます。探さないでください Ramona」と書いてありました。Cristianはショックでした。RamonaがCrisitanのもとを去って、別の場所でひとりで生きていくなんて、そんな大きなことをするとは思っていませんでした。

Cristianは、RamonaがCarmenに何か話しているかもしれないと思い、Carmenに電話をしましたが、返事がありません。真夜中近くに再度電話をしましたが、無駄でした。

 

O saptamână a trecut încă Cristian nu știe unde e Ramona. Și de asemenea, Carmen a dispărut. Se vede că s-a mutat undeva. Cristian s-a simțit izolat.

一週間が経過し、CristianはいまだRamonaがどこにいるのかわかりませんでした。同様に、Carmenも姿を消しました。どこかへ引っ越したようです。Cristianは孤独を感じました。

 

Pe un an mai târziu, într-o zi, Cristian mers intr-un oras in călătorie de serviciu. După serviciu a intrat un restaurant pentru prânz.. În restaurant, la masă in interior,erau doua femei și un copil. Vorbeau fericite si zambrau din cand in cand.. La început Cristian nu a recunoscut cine sunt ele dar după ce a intrat mai in interior, a fost surprins sa vada ca ele sunt Ramona și Carmen. A fost foarte surprins pentru el așa că nu a putut sa le spună niciun cuvant. S-a așezat pe scaun cu grija ca fața lui să nu fie vazuta de ele. S-a uitat pe furiș la ele și s-a gândit "De ce ele vorbesc fericite? In mod normal ele se urăsc una pe alta? Si cine este copilul mic alaturi de Ramona? ...''

1年後、ある日、Cristianは出張である町へ行きました。仕事の後、昼食のためにあるレストランに入りました。レストランの中の奥のテーブルには2人の女性と1人の子供がいました。楽しげに話し、ときどき笑っています。最初、Cristianは彼女たちがだれだかわかりませんでしたが、もっと奥へ入ってみると、驚いたことに彼女たちはRamonaとCarmenだとわかりました。それはCristianにとって非常に驚きだったので、何も言葉をかけることができませんでした。イスに座り、彼女たちに顔を見られないように注意しました。彼女たちをこっそり見て思いました「なぜ彼女たちは楽しそうに話しているのか? ふつうならば彼女たちはお互いに憎みあうのでは? Ramonaの隣にいる小さな子供はだれなのか?。。。。」

 

Un pahar de vin s-a servit . Cristian a băut repede și s-a hotărît să iasă la restaurant fără să le zică nimic. Nici nu știe detaliu despre situațiile lor nici legatura dintre ele acum, dar s-a simțit că cumva înfrânt. " Femeie sunt puternice....Se vede că ele trăiesc foarte bine si fără mine..." a murmurat și a aruncat privire la ele iarăși, si a văzut că brațara, brațara aceea era pe incheietura mânii Ramonei.

1杯のワインが出されました。Cristianはすばやくワインを飲み、彼女たちに何も言わずにレストランを出ようと決めました。今は彼女たちの状況の詳細も関係についてもわからないけれど、彼はいくぶん敗北を感じました。「女性は力強い。。。彼女たちは私がいなくたって達者で生きているようだ。。。」Cristianはつぶやいて彼女たちにもう一度目をやりました。すると、ブレスレット、あのブレスレットが(Carmenではなく)Ramonaの手首の上にあるのを見ました。

 

 

Acum e rândul dvs, scrieți continuarea vă rog! :D

さあ、あなたの番です、続きを書いてください!

 


Rss_feed