Tokyo Rumania Go Koza

Poveste –”Un motan vagabond în Tokyo”

1

Sunt un motan. Îmi pare bine. Înca nu am numele. Sunt tânăr, drănguţ puţin și sunt vagabond.

Trăiesc în Tokyo. Acum doi ani, m-am mutat aici,Tokyo. Până m-am stabilit aici, a fost probleme.După cum știi, pisici au teritoriu propriu. Am câștigat teritoriu aici după o lupta. Dușmanul meu, adică fostul proprietar de teritoriu, a fost gras ca categorie grea,cu vocea oribilă,a arătat foarte tare. Dar am fost mai tare la lupta.

Câteodată îi întâlnesc pe oamenii vagabonzi. Cred că nu-și pot permite să ne dă mâncări, dar ei ne dă.

Într-o zi de iarna, m-am săturat de frig şi foame. Vroiam proprietarul meu care mă hrăneşte. Vroiam să stau în camera calda şi să mă dezmierd puţin cu oameni.

Apropo, câteodată oamenii amabili găsesc pisici vagabonzi şi le iau acasă să-le hrănească.

Oamenii amabili trebuie să creadă '' din întâmplare, am întâlnit-o pisică vagabondă pe strada '' dar de fapt nu este întâmplare.

Când noi vrem proprietari, căutam oamenii amabili şi bogaţi. Pe urmă arătam în faţa lor şi prefacem să fim cuminţi că ei să ne hrănească. Aşa cum noi găsim proprietarii nostri. Toţi cei care au găsit o pisică pe strada şi au hrănit-o au fost alesi de noi.

Am început să-l căut proprietarul meu. Pe strada am văzut o babă bine îmbracata. Ea a arătat să fie amabilă şi foarte bătrâna, peşte 80 de ani. Speranţa de viaţa a femeilor din Japonia este de 85 de ani. Am doi ani şi voi trai mai 10 ani. Deci voi pierde proprietarul meu 5 ani târziu. Ea va muri înainte de mine. Aşa că am renunţat-o.

Pe urmă am văzut un om care arăta bogat şi amabil dar el a acompaniat de un copil. Iarăşi l-am renunţat pentru că îi urăsc pe copii.

În sfârşit am văzut doamna potrivita ! Am arătat în faţa ei şi am prefăcut să fiu foarte cuminte şi căm mizer. La un moment dat SUCCES! Ea mă a ţinut şi mă a adus acasă.

Va continua