Tokyo Rumania Go Koza

2

 Acum eu nu mai sunt vagabond. Când noua proprietara a mea și eu am sosit acasa, un domn s-a apropiat de mine. Cred că el este soțul ei. Mi-a spus „kawaii”(dragut) uitându-se la mine.

Apropo, îmi amintesc ceva despre cuvântul „kawaii”.

Într-o zi, când mă plimbam pe strada, niște oameni vorbeau ceva cu plăcere. Ei spuneau kawaii vazând copii draguți. Eram de acord, copiii erau foarte draguți.

Într-o alta zi, am vazut că niște liceene spuneau „Uite omul de acolo! Este kawaii”aratând cu degetul spre omul  gras și foarte chel, capul lui era ca și cum ar fi bar code.

Într-o alta zi, am văzut că doua fete într-un magazin de prăjituri, spuneau kawaii vazând plăjituri care se vând. Desigur, nu pot să intru în magazinul, datorita peretelui de sticla, dinafara am citit după forma buzelor. Sigur că ele au spus kawaii.

Atunci am înțeles că kawaii este cuvântul puternic. Se folosește pentru oameni, mâncăruri și obiecte. Oricum, soțul mi-a spus kawaii, crede că eu sunt dragut și cred că eu sunt binevenit.

După ce am sosit acasa, la un moment dat, am auzit că proprietari mei spuneau „Tom, Miki, Michael, Ciocola”așa mai departe. A, da, trebuie să discute care nume este mai potrivit pentru mine. Dati-mi un nume frumos! Nu-mi plac de numele Tama, Buchi, Shirokichi, sunt vechi și nu mai sunt la moda.

In ziua următoare, soțul s-a apropiat de mine și m-a chemat Roger. Roger? Mi se pare că m-au numit Roger. Hm..nu e nici bun, nici rău. Nu știu de ce m-au numit Roger.. dar...o clipă...Roger este ca și cum ar însemna România și Japonia (Ro-Ja). Okey, acum mi-a placut. Eu sunt Roja.

Va continua

am gasit idea de povestea aceasta de la Marius. Multumesc Marius.