Tokyo Rumania Go Koza

3

Căpătând proprietarii, casa și numele, eram destul de multumit. Toata ziua am putut să stau în casa caldă, nu mor de foame și proprietarii mei erau amabili. Ei nu încearcă să mă îmbrace ceva, nu vor să-mi pună zgardă. De fapt eram interesat puțin să port zgarda dragută iar acum mi-e frică puțin de ea pentru o cauză. Este vorba când eram mai mic și vagabond.

Într-o zi, pe strada, îl văzusem pe un motan mare care purtase zgarda care arătase prea mică pentru el. Așa că îl întrebasem ”de ce porți zgarda așa de strâmt?” Răspunsese ”Când eram foarte mic, proprietarul meu mi-a pus zgarda aceasta. Dar câteva zile mai târziu, el brusc s-a pierdut. Nu avem face! Am devenit vagabond. Și am crescut din ce în ce mai mare, zgarda s-a făcut prea mică. Dar nu pot să-o scot, uneori nu pot respira bine!” Deci mi-e frică de zgardă.

Viața mea era pașnică până când s-a întâmplat o problemă. Căutam obiecte sau locuri să-mi ascut unghiile mele. Da, canapea e buna. Mi-am ascțit unghiile pe canapea, imediat soția a venit la mine și mi-a strigat ”Roja! Nu!” Tsk! Nu știam că pe canapea, ascțire este interzis. Pai pe jacheta piele este ok? Am făcut ascțire pe jacheta piele, soția a țipat ” Roja! Nu!!” Atunci cum e tapet? Am făcut pe tapet, mi-a spus ” Roja! Nu!” E de ajuns! Sau numele meu nou este Rojanu?

Am încercat pe canapea din nou, iar data asta am făcut ascuțire foarte liniștit ca să nu mă găsească ea. Dar ea s-a uitat la mine cu privirea rece. Lingând dosul mâinilor mele, m-am prefăcut să nu am făcut nimic. Și când am încercat să mă depărtez acolo, încet mi-a spus ” Roja,Nu”

M-am saturat. M-am gândit că dacă nu aș putea să fac ce vreau, ar fi mai bine să fiu vagabond.

M-am hotărît să devin vagabond din nou.

Va continua