Tokyo Rumania Go Koza

4

Așa sunt vagabond. Stăpânii mei erau amabili și mi-a plăcut de ei. Dar am ales viața liberă. „Am ales viața liberă” sună frumos, dar de fapt, când mă gândesc că voi sufăr de frică și foame de acum înainte, asta mă face melancolic.

Iar sunt optimist. Chiar dacă mor de foame, pot să rod ceva dacă mă duc la bucaterie restaurantului. Știu că multe resturi ies de la bucătăriile restaurantelor. Se afla multe restaurante mulținațional în Tokyo, așa că pot mânca mâncăruri japoneze, chineze, italiene,franceze, spaniole și românești (din păcate deocamdată nu se afla multe restaurante românești în Tokyo) așa mai departe. Dacă ghidul Michelin vrea să știe care restaurantele sunt bune pe aici, întreabă mă, cred că este cel mai bun mod.

Nu regret că am devenit vagabond din nou, dar apropo, cum va fi când mor singur eu? Va fi ușor și simplu. Cred că cineva, funcționar public mă ar găsi pe strada sau undeva, și mă ar pune în punga de gunoi. Asta e tot. Dacă mor când am stăpânii, ei se vor întrista de moartea mea și poate că vor cumpăra piatră de mormânt pentru mine.Nu știu care este mai fericit fiindcă după ce am murit, nu pot să mă șimt nimic. Dar poate că ar fi bucuros dacă cineva se întristează până la lacrimi pentru mine.

Hai, hai, acum ce să fac? Sunt atât de liber și pot să fac orice! Mi-e foame puțin, îmi vine să fur pește mare...

Va continua